Mă bântuie fantome
Ce bat la usa sufletului meu
Iar lacrimi ploaie
Îmi mângâie umărul
A tristeţe...
Teama stă ghemuită
Într-un colt
Arar... îmi aruncă
Priviri flămânde
Sperând să-şi facă culcuş
In sufletu-mi hăituit!
I-i râd in fată...
Ce mi-ar putea lua?
Poate ceva
Ce n-am avut niciodată
Iar daca-am avut
N-a fost al meu
Si nici nu va fi!!
Rânduri Pentru Mai Târziu
No comments:
Post a Comment