Azi,
Te-am îmbrăţişat în taina gândului meu..
Te-am căutat în foşnetul veştedelor frunze
Dar n-am găsit
Decât ţipătul dureros al tristeţii lor
Ce-şi găsea ecoul în liniştea singurătăţii mele.
Câte frunze... câte dureri,
Câtă culoare în toamna asta zgribulită
Şi cât de departe-mi eşti.
Asemeni pescăruşilor, ţipătul dorului meu
Te cheamă. Te chem!!!
Te chem în toamna dragostei ce-ţi port
Fără tine,
sant zdrob de frunză ruginie!
No comments:
Post a Comment