Şapte pitici

şapte pitici stăteau la sfat
in capul meu îngândurat
si se certau in gura mare
care din ei este mai tare

cel fericit a spus grăbit
că el este cel mai iubit
că el aduce fericire
tu? eşti o dezamăgire!!

strigase tare arţăgos
piticul mic si mânios
eu sunt cel folosit mereu
sa ştiţi că-mi este tare greu

apreciem, e-adevărat
spuse încet cel cumpătat
eşti folosit mereu mereu
insa cel trist e si mai rau

arata slab ca un copil
cu ochii duşi , parca-i debil
e vai şi-amar de viaţa lui .
îşi face cinste numelui

voi vă certaţi care-i mai bun
dar sa nu-mi fie cu bănat
uitaţi cu toţii de nebun
si sa câştige e păcat

cel liniştit mirat si el
ca are atâta cutezanţă
a spus cu glasul cuminţel
eu zic, hai sa trezim speranţa !!

adusă iar la suprafaţă
din somnul ei, a strălucit
si toţi piticii laolaltă
plini de sperante-au adormit!

doar unul singur ca dementul
rade si pare mulţumit
il ştiţi, este inteligentul
ce-a stat in umbra şi-a păzit!!