Visul

I-l privea fumând neliniştit... cu capul plecat, muşcându-şi nervos buzele.Doamne cat i-l iubea.Pentru prima data in viaţa ei, se afla in fata unei lumi pe care şi-o dorise ani si ani. Încetase sa mai creadă ca mai exista....apoi... apăruse el.. arătându-i lumea pe care o visase . Era acolo... pentru ea... ! Nu avea decât sa facă un pas ... un singur pas si ar fi avut ceea ce-şi dorise cu atâta ardoare iar pasul acela... nu-l putea face! Era mama si sotie deja.
fă-mi o fetiţă Anito!!
Strânse cearşaful in pumnii ei micuţi , scăpând un geamăt dureros.O val fierbinte urca din pântec spre sufletul ei plin de iubire pentru acest om ce apăruse din senin in viaţa ei... scoţând-o din anonimat....Era atâta ispita in ea încât simţii cum se umezeşte . Sfârcurile se întăriră dureros..strigând după buzele lui pline si fierbinţi. Simţii cum mâini nevăzute o trăgeau într-o lume interzisa muritorilor de rand. Nu avea dreptul la fericirea de a fi lângă omul drag pentru totdeauna.Trebuia sa se mulţumească cu clipe furate
- Omule drag... nu ma ispitii te rog...Lacrimi fierbinţi i-au inundat ochii ce străluceau de iubire.Ştia ca vorbeşte serios.Privirea lui o ardea...o făcea sa se simtă mai femeie decât fusese vreodată răscolind in ea o întreagă lume de dorinţe ce le-a crezut inexistente pana acum.Întinse mana către el într-un gest neterminat, simţindu-i tristeţea.
- Te iubesc dragul meu drag..şopti Anita.
- Da... stiu... si tu mi-eşti draga Anito! De-aia vreau o fetiţă de la tine ..
Teama de a-l pierde o făcea sa oscileze periculos intre datoria de mama... si cea de amanta.I-l văzu ridicându-se si păşind către usa.
- Nu plecaaaaa!!!! .. Ţipătul ei ţâşni in noapte ca o pasare speriata trezind omul ce dormea lângă ea
Eşti bine Anito? o întrebă soţul ei!
- Eh... am visat urat.... culcă-te înapoi.
Strânse perna in braţe muşcându-şi pumnii sa nu-şi urle durerea. Lacrimi grele cădeau pe perna într-un ritual al durerii ce o stăpânea.
- Doamne... şopti ea printre suspine... Nu-l lăsa Doamne sa plece de lângă mine. Ramase aşa cu ochii deschişi, privind zorii ce-şi făceau loc printre suflete mutilate de durerea neîmplinirii!